Dupa cum am scris in ultima postare, pe data de 7 mai ne-am dus la Bucuresti. Au fost 2 saptamani super-solicitante pentru Alexandra deorece din prima zi am inceput sa facem investigatiile recomandate de medic. La inceput ne-au trimis sa facem radiografia de bazin la un cabinet particular, in spital neavand posibilitatea sa ne faca asa ceva. Ca urmare a rezultatelor radiografiei, Alexandrei i s-a recomandat sa poarte intre picioruse o perinuta, pe care am platit 70 lei. In paralel, am continuat sedintele de recuperare; dupa-amiaza facea sedinta de kinetoterapie si ora de ergoterapie. A doua a zi am luat-o de la capat cu analize la sange, in plus Alexandrei i-a fost administrata TOXINA BOTULINICA DYSPORT care banuiesc ca e foarte dureroasa deoarece in ziua respectiva nu a mai suportat nimic, nici macar gimnastica care pentru ea era o placere. Dupa amiaza ne-au trimis la RMN, la CLINICA REGINA MARIA unde am platit RMN-ul 400 de ron. Din pacate a trebuit sa ne descurcam singuri si cu transportul, pe motiv ca ''nu e treaba lor sa ne asigure transportul'', doar drumul ne-a costat 50 de lei. A fost foarte greu cat am asteptat ca Alexandra sa fie scoasa de la RMN. In momentul in care mi-au dat-o in brate am zis ca lesin, la cum arata dupa anestezie. Si-a revenit abia seara tirziu. A fost o experienta grea pentru amandoua, pe care sper sa nu o mai repetam curand Rezultatul de la RMN l-am ridicat a doua zi, alta distractie, alti bani.. adica 50 de lei. Medicul ne-a chemat pentru citirea rezultatului si concluzia a fost TULBURARE DE MIGRARE NEURONALA CU ZONE DE MICROGIRESUPRATENTORIAL. LARGIREA VENTRICULILOR LATERALI PE SEAMA DIMINUARII SUBSTANTEI ALBE. Cu tratament si recuperare Alexandra va fi binisor. Sau, cel putin, asa ne-a spus medicul. Cat am stat in spital am reusit sa ne facem si corsetul, gulerasul pentru gat si pernuta, care ne-au costat in total 270 lei.
Acum suntem acasa si asteptam data de 6 octombrie, cand vom pleca la Oradea pentru o noua internare de 3 saptamani. Cu siguranta va fi ultima internare pe anul acesta si nu numai. Va urma o perioada importanta pentru familia noastra, pentru ca sunt insarcinata, termenul fiind in decembrie. Nu stiu daca ma voi putea descurca singura cu ea la Spitalul de la 1Mai (saloanele sunt la etajul 1, iar recuperarea se face la parter si de multe ori liftul se blocheaza, asa ca circulam mult pe scari), dar vom fi impreuna cu alte 3 mamici si 3 copii, pe care le cunoastem si cu care am mai stat in acelasi salon. Cu siguranta celelalte mamici ma vor ajuta. Le pup pe toate si va pup pe voi. Sper ca in curand sa revin cu vesti despre Alexandra si viitorul fratior. Va multumesc tuturor care ne-ati fost alaturi.
