SARBATORI FERICITE VA SPUNE ALEXANDRA!

Vă doresc ca sărbătorile de iarnă să vă aducă sănătate şi fericire. împlinirea tutror dorinţelor  sa vi se inplineasca si sanatate celor dragi  Singura si cea mai mare problema este ca pentru a face a doua sesiune de terapie hiperbara la Costanta mai avem nevoie de AJUTOR, mai avem nevoie de BANI  . Va multumim foarte mult tuturor celor care ne-ati ajutat si VA ROG sa o faceti si in continuare, care cum puteti. Va rog din suflet, pentru Alexandra  .

Noutati despre Alexandra

Poate va intrebati ce mai face Alexandra de cind v-am scris povestea ei.Acum suntem acasa si suntem binisor.ce pot sa va spun nou despre ea este ca medicul i-a schimbat tratamentul si ne costa foarte mult,iar noua abia ne ajung sa platim o parte din el.Problema e ca nu ne ajunge decit pentru 3 saptamini tratamentul dupa care trebuie luat iar.Oricum chiar daca este scump pentru noi facem tot posibilul sa-l cumparam deoarece se vad ' mici' schimbari in comportamentul ei ceea ce pentru noi inseamna enorm de mult.A inceput sa se uite la desene animate si este foarte atenta la ce se intimpla acolo.Poate vi se pare o prostie dar pe ea nu o interesa absolut deloc televizorul.Nu stiu cit intelege ea ce se petrece acolo dar mi sa spus ca e posibil sa reactioneze la medicamentele care lea luat in ultimul timp.Se pare ca incetu cu incetu incepe sa-si faca efectul  gimnastica-medicamente efectuate pina in prezent ....Recuperare facem acasa nu mai putem face particular ca este foarte scump si nu avem de unde banuti .
 Peste putin timp vom  mergem la Bucuresti pentru o noua tura de kineto.Cred ca va intrebati de ce nu am plecat la Constanta pina acum ca doar avem o parte din bani ,nu ca nu am vrut doar ca trebuie sa facem recuperare imediat  dupa terapia hiperbara .Ne-am propus ca in  februarie sa mergem  la Constanta  si in martie la Oradia. Stim ca este greu dar ma rog la Dumnezeu sa ne ajute si sper din tot sufletul sa reusim ce ne-am propus ,viata merge inainte, iar noi trebuie sa luptam pentru  Alexandra  Va multumim foarte mult tuturor celor care ne-ati ajutat si celor care ne intelegeti, VA ROG sa o faceti si in continuare, care cum puteti. Va rog din suflet, pentru Alexandra!

Povestea Alexandrei Maria

Alexandra s-a nascut in 16.02.2008. Este primul si singurul nostru copil. Alexandra a fost un copil dorit, vestea sarcinii a fost una binevenita, si eu si sotul meu ne-am bucurat foarte mult la aflarea ei. Din pacate insa, desi sub control medical, problemele au aparut deja din timpul sarcinii. De la 6 luni sarcina a stagnat, copilul oprindu-se din crestere. Din momentul acela vizitele la medic s-au indesit, mergeam in paralel la 2 medici ginecologi, unul la Iasi si unul la Bacau. Din 2 in 2 saptamani eram consultata si concluziile ambilor medici au fost la fel: nu sunt probleme grave, copilul va fi mic la inaltime si greutate, dar in rest totul este in regula. Pana la urma am nascut la termen si pe cale naturala, bucuria a fost mare, mai ales ca la nastere mi s-a comunicat faptul ca Alexandra este un copil perfect sanatos. Dupa externare au urmat consultatiile normale la pediatru, pe care le fac toti copiii nou-nascuti periodic si, in opinia medicilor, totul era normal. Totusi, eu am inceput sa-mi pun semne de intrebare de la 2 luni si jumatate pentru ca Alexandra nu isi tinea capul si nu facea alte lucruri specifice varstei. Raspunsul medicului era doar ca fetita este firava. Pana la urma, cand Alexandra avea 6 luni si jumatate m-am hotarat sa apelez la un alt medic, de la Iasi, la Spitalul Sf. Maria. Din pacate, intrebarile mele nu au primit raspuns nici acolo. Mi s-a spus sa "pun copilul la ingrasat". La varsta de 1 an, am fost mai hotarat ca oricand sa fac ceva pentru Alexandra, pentru ca starea ei nu era una normala. Nu isi tinea capul bine, nu statea in fund, nu se rostogolea. Era clar ca problemele sunt mult mai grave decat imi spusesera medicii si decat mi-as fi imaginat eu vreodata. Asa ca am ajuns la Tg Mures. Dupa mai multe consultatii si investigatii, mi s-a dat un diagnostic: tetrapareza flasco-spastica. Mi s-a spus direct ca Alexandra nu are sanse mari sa isi revina vreodata. De atunci au inceput drumurile la Bacau pentru sedintele de gimnastica medicala dar si internarile la Spitalul de recuperare pentru copii din 1 Mai - jud. Bihor. Acum Alexandra are 3 ani si 6 luni, starea ei este putin mai buna fata de momentul diagnosticarii si sunt constienta ca mai avem foarte mult de lucru. De asemenea, sunt constienta ca poate nu va fi perfect sanatoasa niciodata. Dar, desi viitorul nu este roz, nu ne putem da batuti in fata sortii. Pentru zambetul ei si ochisorii care ma urmaresc cu atentie in fiecare moment, trebuie sa fac tot posibilul ca intr-o zi sa o vad macar stand in fund. Pentru ca sa o vad mergand este, in acest moment, parca un vis indepartat. Dar cand ma gandesc ca si visele pot deveni realitate...
De cand am inceput sa merg cu Alexandra la recuperare la 1 Mai, am cunoscut foarte multe mamici care au copii cu probleme similare, mai mult sau mai putin grave. Asa am avut ocazia sa aflu multe informatii despre posibile tratamente care ar putea-o ajuta pe fetita noastra. Dupa ce am auzit si vazut personal copii care au fost la Constanta pentru tratament la hiperbara, am decis ca trebuie si merita sa incercam sa ajungem cu Alexandra acolo. Din pacate, costurile pe care le presupune terapia hiperbara ne depaseste cu mult posibilitatile financiare.O singura sedinta costa 400 de ron, iar noi am avea nevoie de cel putin 2 sesiuni a cate 15 sedinte. Iar la aceste costuri se adauga pretul transportului si cazarii la Constanta pe toata perioada tratamentului. Asadar, macar pentru a reusi sa facem 2 sesiuni de terapie avem nevoie de ajutorul vostru, avem nevoie sa adunam aproximativ 4.000 de euro. Stiu ca e o perioada grea pentru toti, stiu ca sunt printre voi persoane care poate au probleme si mai mari, dar pic cu pic se face mare. Cei care nu ne puteti ajuta financiar o puteti face cu mediatizarea apelului nostru. Orice ajutor, cat de mic este binevenit. Va rog din tot sufletul sa fiti alaturi de Alexandra! Nu-mi doresc decat sa o vad stand in fundulet, sa o aud spunand mama. Mi-e greu sa ma gandesc acum la mai mult de-atat. Dar Dumnezeu e mare si inca cred in bunatatea oamenilor. Va multumesc de-acum pentru orice veti face pentru noi. Va multumesc in numele Alexandrei.