Acesta este blogul Alexandrei care este acum in varsta de 3 ani si 6 luni. Povestea ei este una trista dar cu ajutorul vostru poate deveni mai fericita.
Daca doriti si puteti ajuta...avem nevoie de minim 4.000 de euro pentru efectuarea a 2 sesiuni de oxigeno-terapie la hiperbara din Constanta

BRD Bacau, adresa bancii: Str. George Apostu, nr. 13, Bacau

Cont lei: RO30BRDE400SV17958944000
Titular Bucur Gabriel (tatal Alexandrei)

marți, 6 septembrie 2011

Povestea Alexandrei Maria

Alexandra s-a nascut in 16.02.2008. Este primul si singurul nostru copil. Alexandra a fost un copil dorit, vestea sarcinii a fost una binevenita, si eu si sotul meu ne-am bucurat foarte mult la aflarea ei. Din pacate insa, desi sub control medical, problemele au aparut deja din timpul sarcinii. De la 6 luni sarcina a stagnat, copilul oprindu-se din crestere. Din momentul acela vizitele la medic s-au indesit, mergeam in paralel la 2 medici ginecologi, unul la Iasi si unul la Bacau. Din 2 in 2 saptamani eram consultata si concluziile ambilor medici au fost la fel: nu sunt probleme grave, copilul va fi mic la inaltime si greutate, dar in rest totul este in regula. Pana la urma am nascut la termen si pe cale naturala, bucuria a fost mare, mai ales ca la nastere mi s-a comunicat faptul ca Alexandra este un copil perfect sanatos. Dupa externare au urmat consultatiile normale la pediatru, pe care le fac toti copiii nou-nascuti periodic si, in opinia medicilor, totul era normal. Totusi, eu am inceput sa-mi pun semne de intrebare de la 2 luni si jumatate pentru ca Alexandra nu isi tinea capul si nu facea alte lucruri specifice varstei. Raspunsul medicului era doar ca fetita este firava. Pana la urma, cand Alexandra avea 6 luni si jumatate m-am hotarat sa apelez la un alt medic, de la Iasi, la Spitalul Sf. Maria. Din pacate, intrebarile mele nu au primit raspuns nici acolo. Mi s-a spus sa "pun copilul la ingrasat". La varsta de 1 an, am fost mai hotarat ca oricand sa fac ceva pentru Alexandra, pentru ca starea ei nu era una normala. Nu isi tinea capul bine, nu statea in fund, nu se rostogolea. Era clar ca problemele sunt mult mai grave decat imi spusesera medicii si decat mi-as fi imaginat eu vreodata. Asa ca am ajuns la Tg Mures. Dupa mai multe consultatii si investigatii, mi s-a dat un diagnostic: tetrapareza flasco-spastica. Mi s-a spus direct ca Alexandra nu are sanse mari sa isi revina vreodata. De atunci au inceput drumurile la Bacau pentru sedintele de gimnastica medicala dar si internarile la Spitalul de recuperare pentru copii din 1 Mai - jud. Bihor. Acum Alexandra are 3 ani si 6 luni, starea ei este putin mai buna fata de momentul diagnosticarii si sunt constienta ca mai avem foarte mult de lucru. De asemenea, sunt constienta ca poate nu va fi perfect sanatoasa niciodata. Dar, desi viitorul nu este roz, nu ne putem da batuti in fata sortii. Pentru zambetul ei si ochisorii care ma urmaresc cu atentie in fiecare moment, trebuie sa fac tot posibilul ca intr-o zi sa o vad macar stand in fund. Pentru ca sa o vad mergand este, in acest moment, parca un vis indepartat. Dar cand ma gandesc ca si visele pot deveni realitate...
De cand am inceput sa merg cu Alexandra la recuperare la 1 Mai, am cunoscut foarte multe mamici care au copii cu probleme similare, mai mult sau mai putin grave. Asa am avut ocazia sa aflu multe informatii despre posibile tratamente care ar putea-o ajuta pe fetita noastra. Dupa ce am auzit si vazut personal copii care au fost la Constanta pentru tratament la hiperbara, am decis ca trebuie si merita sa incercam sa ajungem cu Alexandra acolo. Din pacate, costurile pe care le presupune terapia hiperbara ne depaseste cu mult posibilitatile financiare.O singura sedinta costa 400 de ron, iar noi am avea nevoie de cel putin 2 sesiuni a cate 15 sedinte. Iar la aceste costuri se adauga pretul transportului si cazarii la Constanta pe toata perioada tratamentului. Asadar, macar pentru a reusi sa facem 2 sesiuni de terapie avem nevoie de ajutorul vostru, avem nevoie sa adunam aproximativ 4.000 de euro. Stiu ca e o perioada grea pentru toti, stiu ca sunt printre voi persoane care poate au probleme si mai mari, dar pic cu pic se face mare. Cei care nu ne puteti ajuta financiar o puteti face cu mediatizarea apelului nostru. Orice ajutor, cat de mic este binevenit. Va rog din tot sufletul sa fiti alaturi de Alexandra! Nu-mi doresc decat sa o vad stand in fundulet, sa o aud spunand mama. Mi-e greu sa ma gandesc acum la mai mult de-atat. Dar Dumnezeu e mare si inca cred in bunatatea oamenilor. Va multumesc de-acum pentru orice veti face pentru noi. Va multumesc in numele Alexandrei.